Liviu Borlan – 07.07.1936 – 05.10.1997

7 iulie 1936 în Sanislău, jud. Satu Mare.

Părinții intelectuali de marcă: tatăl avocat foarte cunoscut, iar mama profesoară de muzică și o excepțională pianistă.

Prima dată Liviu a „mângâiat” clapele pianului la 4 anișori, instrumentul fiind la loc de cinste în casa părintească. Mai târziu, în paralel cu studiile gimnaziale, a urmat și cursurile Conservatorului Popular (viitoarea Școală Populară de Artă) din Satu Mare unde și-a urmat destinul, studiind arta muzicală cu sârguință și pasiunea marilor predestinați.

Cu toate acestea, după bacalaureat, tatăl său, pur și simplu, îl obligă să dea examen la Facultatea de Drept din Cluj unde a intrat printre primii. Deși marea lui vocație a fost muzica, totuși în anul 1959 termină facultatea devenind licențiat in Drept. În anul 1966, Liviu devine băimărean cu acte în regulă, după terminarea Conservatorului tot în același an. Vreau să subliniez faptul că încă din anii studiilor muzicale, el a colaborat tot mai intens cu proaspăt înființatul Ansamblul Folcloric „Maramureșul”.

Liviu a studiat compoziția la Conservatorul clujean cu maestrul Sigismund Toduță, pe atunci și rectorul Conservatorului.

Activitatea dirijorală a lui Liviu Borlan începe la Ansamblul Folcloric condus de maestrul Gheorghe Velea al cărui asistent a fost Liviu.

Liviu și-a fructificat deosebitul lui talent componistic, compunând mult, frumos, în mai multe genuri muzicale, fie de inspirație folclorică (și prelucrări folclorice), muzică ușoară, dar mai ales corală pentru toate formațiile județene. Ușurința cu care aborda toate aceste genuri a rămas proverbială printre cunoscători. A compus și muzică pentru fanfară.

Corul „Ad Pacem” a devenit imnul festivalului de la Bratislava, unde, la finalul execuției, o sală întreagă cu spectatori din lumea întreagă a rostit în toate limbile pământului cuvântul PACE.

În anul 1970 Liviu a devenit membru al Uniunii Compozitorilor, președinte fiind atunci Ion Dumitrescu peste care nu putea trece chiar oricine.

Liviu a colaborat mult cu Școala Populară de Artă din Baia Mare. Pe atunci școala patrona o excelentă orchestră de muzică semi-simfonică dirijată de eminentul profesor Gheorghe Velea, dar și o formație de estradă cu artiști valoroși, formații pentru care Liviu compunea sau orchestra din greu.

În semn de respect pentru Liviu cu care am fost prieten și coleg la Conservator și la Ansamblul Folcloric „Mărțișorul” al Casei Studenților din Cluj (amândoi fiind acordeoniști în ansamblu), am intitulat lucrarea mea de gradul I „Influența folclorică în creația corală a lui Liviu Borlan”. Pe lângă asta mai sunt și nașul de botez al Școlii Populare de Arte care din 5 octombrie 1995 îi poartă numele.

Prof. Petruțiu Vasile