Liviu Borlan, complexă personalitate artistică, creator reprezentând cu profundă autenticitate spaţiul de nord al ţării, mai cu seamă cel al mirificului Maramureş, s-a născut nu departe, pe plaiuri sătmărene. Acolo, de fapt, şi-a manifestat foarte de timpuriu înclinaţiile deosebite spre lumea sunetelor şi a făcut primele încercări “creatoare”. Acestea îl vor propulsa, pânâ la urmă, spre a-şi forma şi consolida bagajul ştiinţific, la remarcabila şcoală clujeană a compozitorului Sigismund Toduţă.

Este momentul când destinul m-a făcut să îmi întretai paşii cu Liviu, în căutările noastre comune spre devenirea artistică. Între cei optsprezece colegi care formam grupa studenţilor de la dirijat – pedagogie se numărau şi doi confraţi care, pe lângă orele comune ale materiior de bază, au fost admişi să urmeze şi cursurile de compoziţie la clasa temutului dar şi râvnitului profesor Sigismund Toduţă. Liviu Borlan şi Türk Hans Peter erau ce doi fericiţi. Apoi, după ambiţioase şi prolifice încercări, celor doi li s-a alăturat şi Valentin Timaru.

Personalitatea lui Liviu de autentic boem s-a manifestat încă din studenţie. De aceea, nu de puţine ori, am beneficiat, ca studenţi, de fel şi fel de păţanii năstruşnice al căror “autor” principal era întotdeauna Liviu. Lucrul acesta a făcut ca, de multe ori, să îşi înăsprească relaţiile directe cu sobrul şi rigurosul maestru Sigismund Toduţă.

Azi, când parcurgem partiturile lăsate de Liviu Borlan, cel înarmat cu învăţături extrem de temeinice la şcoala marelui Maestru, putem citi cu uşurinţă printre rânduri originala şi complexa personalitate a compozitorului.

Experienţa pe care muzicianul Liviu Borlan şi-a câştigat-o lucrând nemijlocit ca dirijor de cor şi de orchestră, cât şi ca îndrumător metodist în cadrul Centrului Judeţean al Creaţiei Populare, l-a ajutat foarte mult să-şi valorifice cunoştinţele în favoarea actului creator.

A scris relativ mult, raportat la mult prea scurta sa trecere prin lume. De la muzică instrumentală destinată uzului didactic, la muzică instrumentală concertantă, la muzică pentru scenă dar, mai ales, a scris cu multă dăruire şi pricepere muzică corală. În acest domeniu, ne-a lăsat partituri plecând de la miniatura corală la lucrări complexe de amploare, de la lucrări destinate corurilor pe voci egale la lucrări pentru coruri mixte, de la partituri fără prea multe dificultăţi tehnice destinate corurilor de amatori la lucrări de mai mare dificultate destinate profesioniştilor.

Dacă ar fi să îl caracterizăm foarte succint pe compozitorul Liviu Borlan, aş spune într-un singur cuvânt că este un melodist. În creaţia sa a abordat cu preponderenţă un limbaj modal distonic. Viziunea sa armonică cuprinde şi elegante elemente de polifonie uzând de funcţii tonale – modale limpezi, clare. Scriitura corală a lui Borlan, sub aspect tehnic, poate fi caracterizată ca remarcabilă. Citatul folcloric folosit de el, atât în modul direct cât şi prelucrat, are un stil extrem de accesibil, firesc.

Liviu Borlan a dat dovadă prin creaţia sa de o reală fantezie creatoare dublată de o autentică sensibilitate.

Ion Săcăleanu